6 lucruri pe care trebuie să le știi dacă ești mamă de fată

Ok, recunosc, articolul ar trebui să se numească: 6 milioane de lucruri pe care trebuie să le știi dacă ești mamă de fată. Dar eu nu am timp să scriu nicio enciclopedie, iar voi să o citiți. Așa că o să ne rezumăm doar la 6. Plus, nu vrem să le speriem pe proaspetele mămici care tocmai se întorc de la maternitate cu prințesica. E nerambursabilă.

Fetițele sunt mai cuminți decât baieții.

Dacă aș fi primit un banuț de fiecare data de câte ori am auzit acest enunț, aș scrie acum de pe iahtul meu privat, în timp ce valetul îmi servește un Martini, iar articolul ar deveni carte, eventual un best-seller ( chiar dacă pentru asta ar trebui să cumpăr eu toate exemplarele).

În primii mei ani de mamă de fată, de cele mai multe ori când vorbeam cu vreo mamă de băiat despre greutățile maternității, răspunsul era invariabil: “ Păi și eu atunci ce să zic? Al meu e băiat, îți dai seama… Au mult mai multa energie decât fetele. Nu se opresc!Cred că în capul ei, eu, ca mamă de fată, trăiam într-un fel de zen perpetuum, așezată în poziția Lotus cât e ziulica de lungă, iar pe fiică-mea, bibelou în vitrină, de s-o scuipi de deochi, nu alta, o mai ștergeam doar din când în când de praf. Namaste!

Apoi, băiețașul cu pricina vine la noi în vizită. Trebuie să îi duc la ziua de naștere a unui coleg. De îndată ce intră în casă, el dă de tabletă și devine aproape catatonic. Nu încep manevrele de resuscitare pentru că totuși i se mișcă degetele și ochii în cap. Game over.

În același timp, eu și fiică-mea vorbim despre prietena ei, F:

– Azi la școală, F a plâns toată ziua pentru că profa i-a trimis un bilet la mă-sa, că deranjează orele și mă-sa i-a tras 3 perechi de palme.

– La profă?

– Nu, la F!!! Apoi profa i-a adus gheață să își pună pe față. Cred că îi pare rău de măgăria pe care a făcut-o.

– La F?

– Nu, la profă! Și apoi părinții nu au voie să bată copiii, nu? E violență împotriva minorilor. Tu ce ai face dacă aș deranja orele? M-ai bate? mă întreabă fiică-mea, cu mâinile în șold și atitudine de avocatul poporului.

– Eu??? Nici vorbă! I-aș zice la profă să îi trimită biletul mamei lui F.

– Păi și ca ce chestie?

– Păi, pentru că aș face apoi cumva să ne întâlnim cu ea.

Pentru o secundă se așterne liniștea și îmi aud propriile gânduri. Apoi dă iama în dulapuri, în trusa mea de farduri și în sertarul cu bijuterii. Se pregătește de petrecere. Iese victorioasă de la mine din cameră cu colanții mei preferați în mână. Știu că o să ii aducă varză înapoi, dar sacrific o pereche de colanți buni bunuți pentru încă o secundă de liniște. Îl întreb pe băiat dacă el e pregătit deja pentru petrecere. Își trece mâna prin păr și zice că da. Quod erat demonstrandum.  L-aș înfia, dacă aș putea.

Îi pun în mașină și îi duc la petrecerea cu pricina. Am 3 ore întregi de timp pentru mine. Mă întorc acasă, reorganizez dulapurile, trusa de farduri și sertarul cu bijuterii, deretic prin casă, îmbrac păpușile înapoi fiecare cu rochita ei, las cina pregătită și mă duc după ei la petrecere.  Game over.

Fetițelor le place rozul.

Incontestabil. Dar e doar o fază. Și după câțiva ani în care înveți să distingi 50 de nuanțe de roz, în care ajungi să ți se strepezească dinții de atâtea prințese roz și să plângi compulsiv când rudeniile îi oferă încă o rochiță roz, trece la faza de prințesă gotică. Suferi zilnic un mini atac de cord de câte ori iese din cameră și te întrebi dacă merge la școală, sau la vreo înmormântare.

– Mami, sunt bine așa?

– Ești minunată, draga mea!

În sufletul meu nu am nicio îndoială că toate fazele astea de prințese sunt răzbunarea sorții pentru că în copilărie băteam băieții la fotbal și îi vânam cu praștia. Pe vremea aceea nu se numea bullying, ci cafteală.

Dar chiar dacă am dat chix să o învăț pe fiică-mea să fie nu fie prințesă, am reușit totuși să o învăț să fie propriul ei prinț salvator. Iar eu am învățat de la ea că poți fi și una și alta.

Fetițele sunt foarte afectuoase.

 Slavă cerului, da! Adică, dacă ești genul de mamă care așteaptă o recompensă pentru nașterea fără epidurală, Bingo! Nu ți se refuză niciuna dintre cele zece mii de pupături consecutive care l-ar pune cu nervii în pioneze până și pe cățelului din dotare.

–  Mami, așa-i că ți-ar place să ai două guri să mă poți pupa pe amândoi obrăjorii odată?

– Exact.

– Dar sper că nu ești una dintre mămicile alea care își bebelușesc pentru totdeauna copiii.

– Cine, eu??? Ooo, bebe, sigur că nu!

Pe lângă afectuoase, fetițele sunt și iertătoare. Cum nu sunt perfectă, la un moment dat am uitat că toate scârboșeniile alea de insecte zburătoare pot fi zâne care își pierd praful magic de pe aripi dacă le atingi. Aproape a leșinat când m-a prins pocnind cu papucul o molie, dar 2 înghețate mai târziu, m-a iertat.

 Fetițele sunt bune la învățătură.

De multe ori, da. Suntem dotate din născare cu atenție sporită, la fel cum suntem dotate tot din născare și cu un număr extra de celule de grăsime, oricât ne-ar revolta celulita. Dacă nu ar fi așa, nici noi nu am fii acum aici să vorbim despre asta, pentru că am sfârși cu toții prematur în oala cu sarmale puse la fiert, de îndată ce începem să umblăm. Iar fără celulita mamelor, ne-am naște cu toți subnutriți și săraci cu duhul. Asta ca o paranteză. Cu plăcere, doamnelor.

Și tot pentru că sunt programate genetic să fie mame, fetițele sunt și  conștiincioase, perseverente, harnice, prevăzătoare, empatice și  comunicative, ceea ce le ajută să fie bune la învățătură. Am vrea să fie altfel? Câte milioane de cuvinte turuim până când copilul ajunge să spună „ mama” și „ tata” și mai apoi să vorbească fluent. De aia îi zice limbă maternă și nu paternă. Dacă era paternă se reducea la răspunsuri monosilabice, eventual elaborate în propoziții concise, de genul „ Cum zici tu…”, la întrebări mai importante. Și apoi câte milioane de cuvinte turuim ca să facem copilul să tacă, atunci când e cazul să tacă, de exemplu la ore. Nu suntem toți dresori de cai ca mama lui F, ( la propriu).

Fetițele îl iubesc mai mult pe tata.

N-am să uit niciodată privirea fiicei mele când a auzit pentru prima data întrebarea de baraj: “ Și tu, pe cine iubești mai mult, pe mama, sau pe tata?” Îmi venea să întreb persoana respectivă: “ Și dumneata, cu care vrei mai mult să iei o palmă, cu stânga, sau cu dreapta? ”

Și de parcă nu era o tâmpenie destul de mare să le sugerezi copiilor că ar trebui să își iubească mai mult unul dentre părinți, mai apar uneori zevzeci pseudofreudieni convinși că fetițele îl iubesc mai mult pe tata.

Mitul ăsta vine probabil de pe vremea când femeile erau prea ocupate ca să mai fie și amuzante. Dar acum ce mă împiedică să o transform pe fiică-mea în mumie de hârtie igienică, în timp ce mașina de vase spală vasele, iar mașina de haine spală hainele? Absolut nimic, din păcate pentru ea.

Eventual, putem vorbi de preferințe în funcție de activitățile desfășurate. Normal că fetițele preferă, de exemplu, părintele care nu se agață ca disperatul de ele când le învață să meargă cu bicicleta, sau care nu le pun să patineze mai blindate decât un cavaler medieval. Da, recunosc, sunt o cloșcă. De fapt, am fost. Am evoluat mult. Acum nu mai fac cu nervii când umblă toamna desculță pe plajă, doar pentru că pe mine mă chinuie reumatismul.

Și normal că și tata reușește să împletească niște codițe decente, dar eu, ca mamă, sunt rezultatul a sute de mii de ani de evoluție care m-au transformat în mașina perfectă de făcut freze à la Hannah Montana, Rapunzel, Frozen, Violetta sau Luna, în timp ce reușesc să ascult povești interminabile despre toate prietenele ei, fără să îmi disloc maxilarul de atâta căscat. Cum ar putea un tată să concureze cu așa ceva? Ok, de fapt o las mereu să vorbească la infinit și pentru că m-a amenințat că altfel discursul ei de absolventă s-ar putea să fie ceva de genul: “ Și mulțumesc mamei mele care mereu mi-a spus: – Taci odată că deja mă doare capul!”

Fetițele sunt mai puțin competitive.

 Fals. Dar, rău de tot. Adică, sincer, ați citit ce am scris mai sus despre frezele de Rapunzel, etc? Fac de rușine și un luptător de wrestling, zău. Și nici așchiuța mea nu a sărit departe de trunchi. Tocmai ce a dat un examen de admitere în clasa a V-a la o școală de elită. A avut notele cele mai mari și la matematică și la portugheză dintre toți candidații pentru cele 3 clase a V-a. Cum asta e echivalent cu un meci de fotbal în care bați adversarii cu 5-0, după ce și-au dat autogol și eventual și niște auto șuturi în fund, am sfătuit-o să fie modestă și să nu se laude prea mult. Mă gândeam la săpuneala pe care o iau ceilalți acasă. Matematica, hai să fie! Toți știu că copiii originari din țările de est sunt buni la matematică. Dar portugheza? Cum adică să te bată un imigrant la propria ta limbă maternă, pe tine, copilul de bani gata care ai absolut toate posibilitățile din lume?

Aproape că nu îmi pare rău că în clasa I i-am spus că de fiecare dată când are o notă proastă moare un unicorn bebeluș.

Sugestia mea despre modestie a fost auzită probabil doar de peștișorul nostru, Sushi. ( Jur că nu eu l-am botezat așa, oricât de plauzibil ar părea prin prisma precedentului cu unicornii.)   Fiică-mea, în schimb, și-a auto dedicat pe loc o coregrafie de majorete, un imn al victoriei și o piesă rap din aia care îți rămâne în cap toată ziua oricât te opui. Nu mă supăr că nu m-a ascultat. Fetițele obediente nu schimbă lumea și lumea noastră are mare nevoie de schimbare. Cât despre modestie… Chiar așa! De ce să nu lăsăm și fetițele să își cânte victoriile? Cântă, fetiță! Cântă!

www.mamemigrante.com

http://familiacool.ro/6-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-stii-daca-esti-mama-de-fata/

Anunțuri

Comentarii

Un comentariu la „6 lucruri pe care trebuie să le știi dacă ești mamă de fată”
  1. Diana Vig spune:

    excelent!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s